Statul iese învingător din dereglementarea tarifelor energetice
Viteza cu care se apropie criza în domeniul energiei este atât de mare încât obiectele pe lângă care trecem parcă stau pe loc. Iluzia optică generată de această viteză se va disipa pe 1 iulie, odată cu liberalizarea prețurilor energiei electrice. Impactul acestei măsuri este greu de anticipat, în principal din cauza lipsei de comunicare din partea autorităților, lăsând populația în incertitudine cu privire la ce va urma. Autoritățile nu au inițiat o campanie națională de informare, ceea ce ar fi fost minimul necesar pentru a justifica liberalizarea, ce va schimba radical regulile pe una dintre cele mai importante piețe din economia românească.
Criza energetică generează un efect de domino. Schimbările din piața energiei electrice nu afectează doar valoarea facturii, ci și consumul individual, care va varia în funcție de preț. Vor apărea noi provocări, precum inflația, dobânzi mai mari, împrumuturi mai costisitoare și o securitate energetică periclitată. Niciun domeniu de activitate nu va rămâne indiferent la această liberalizare, despre care autoritățile preferă să nu discute.
Singura măsură vehiculată pentru a contracara majorarea facturilor este scăderea TVA pentru energia electrică la 9%, ceea ce ar genera un impact de 900 de milioane de lei în încasările statului. La această sumă se adaugă peste 3 miliarde lei (doar pentru 2024, plus cele neplătite din 2023) ce trebuie să fie alocate pentru compensarea plafonării prețurilor, sume pe care statul (prin noi, contribuabilii) trebuie să le plătească furnizorilor.
Pe perioada plafonării prețurilor, furnizorii au suportat diferența dintre valoarea reală a energiei și cea din factura finală a consumatorilor. Estimările sugerează că statul este responsabil pentru cel puțin 70% din prețul final, care ar putea să crească semnificativ în următoarele 30 de zile.
Statul, actor principal în piața energetică
În termenii unui contract social, cetățenii permit statului să decidă în numele lor, dar așteaptă transparență și corectitudine în aceste decizii. Liberalizarea energiei de la 1 iulie este percepută ca o măsură injustă, aruncând consumatorii într-o piață liberă de formare a prețului. În realitate, electronii care ajung în casele consumatorilor trec prin mai multe piețe intermediare, în care statul joacă un rol esențial.
1. Piața producătorilor de energie: Statul administrează cel mai important producător, Hidroelectrica, și deține centrale nucleare, pe cărbuni și gaz, având un impact semnificativ asupra prețului energiei injectate în sistem.
2. Piața de transport: Transelectrica, cu tarifele aprobate de ANRE, deține monopolul pe infrastructura de transport de înaltă tensiune. Tariful de extragere a energiei electrice din rețele este stabilit prin ordinul ANRE nr. 99 din 2024, la 0,03303 lei/kWh.
3. Piața de distribuție: Electrica administrează rețele de distribuție pentru aproape 4 milioane de consumatori. Infrastructura actuală nu este pregătită să preia volumul mare de energie produs de prosumatori și necesită modernizări.
4. Piața de furnizare: Hidroelectrica și Electrica Furnizare dețin aproape o treime din această piață. Prețul de achiziție al energiei este influențat de costurile de producție, cotațiile certificatelor de emisii CO2 și factorii externi.
În concluzie, statul joacă un rol decisiv pe toate aceste piețe imperfecte. Atât în dezvoltarea și funcționarea sistemului energetic național, cât și în formarea prețului final pentru consumator. Astfel, consumatorul final nu ar trebui să suporte singur creșterea prețurilor, iar motivele din spatele acestei situații merită o discuție mai amplă.
