Creșterea impozitelor ca soluție pentru susținerea ineficienței și corupției
Pentru sustenabilitatea datoriei publice, în condiţiile în care deficitul bugetar a atins anul trecut 9,3% din Produsul Intern Brut, este necesară o ajustare fiscală masivă, adică o reducere drastică a cheltuielilor publice şi o colectare mai bună a veniturilor la bugetul de stat, arată un raport recent. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a subliniat importanţa credibilităţii politicii fiscale pentru menţinerea încrederii investitorilor și asigurarea stabilității macroeconomice pe termen lung. Analiştii economici și experții financiari susțin că ajustarea trebuie să înceapă rapid cu o reducere a cheltuielilor bugetare, având în vedere că veniturile sunt mult mai mici decât cheltuielile statului.
Partidele politice pro-europene care negociază în această perioadă nu s-au concentrat pe reducerea cheltuielilor, ci pe creșterea veniturilor, propunând soluții precum impozitarea progresivă, taxa de solidaritate, creșterea TVA și taxarea tranzacțiilor bancare. Mircea Coşea, analist economic, a criticat echipele de negociere pentru lipsa de pregătire profesională și pentru măsurile care au dus la situația actuală gravă din punct de vedere financiar și economic.
Coşea a subliniat că impozitarea progresivă trebuie aplicată pe venitul total, nu doar pe salariu, și că deducerile fiscale trebuie incluse în propuneri. El a sugerat că România ar trebui să apeleze la economiști străini pentru a elabora o strategie viabilă. Soluțiile propuse de Coşea includ o mai bună colectare a veniturilor bugetare prin combaterea evaziunii fiscale, transformarea ANAF într-un instrument de politică economică și restructurarea aparatului bugetar.
Referitor la taxarea tranzacţiilor bancare, aceasta a fost discutată în cadrul negocierilor, dar fără asumarea responsabilității de către partidele politice. Propunerea a fost criticată de mediul de afaceri și experții financiari, care au evidențiat că o astfel de taxă ar avea un impact disproporționat asupra populației cu venituri mici și ar contraveni principiului echității fiscale.
Introducerea unei taxe pe tranzacțiile bancare ar putea duce la pierderi financiare semnificative pentru familii. De exemplu, o familie cu trei membri care efectuează zece tranzacții bancare pe zi ar putea plăti anual între 8.600 și 12.000 lei doar în taxe. Această măsură ar descuraja utilizarea instrumentelor bancare moderne, stimulând astfel economia informală bazată pe numerar și contracarând eforturile de digitalizare promovate de guvernele anterioare.
În concluzie, introducerea unei taxe fixe pe tranzacțiile bancare ar putea avea efecte financiare și comportamentale semnificative asupra populației, crescând povara fiscală asupra cetățenilor și penalizând comportamentele fiscale corecte.
