Comisia Europeană sub lupă: Controversa legată de nerespectarea hotărârii judecătorești în cazul mesajelor confidențiale Pfizer
Decizia Tribunalului Uniunii Europene în cazul Pfizergate ar permite Comisiei Europene să eludeze obligația publicării mesajelor schimbate între Ursula von der Leyen și Albert Bourla, CEO-ul companiei Pfizer, în perioada negocierii acordului privind achiziționarea vaccinului Covid-19. Avocatul Arnaud Durand susține că, deși instanța a transmis un semnal puternic către Comisia Europeană privind obligația de a face publice aceste mesaje text, nu a putut dispune direct divulgarea lor.
Durand, care a obținut o hotărâre favorabilă într-un caz similar pe 17 iulie 2024, neaplicată până în prezent, subliniază o limitare juridică ce lasă loc de interpretări. Potrivit acestuia, situația juridică poate fi privită din două unghiuri: prima, în spiritul deciziei, arată că instanța consideră că mesajele ar fi trebuit să fie făcute publice, deoarece justificările Comisiei au fost inconsistente, uneori chiar înșelătoare; a doua, de natură mai formalistă, sugerează că instanța s-a limitat la litera legii, ceea ce permite Comisiei să eludeze obligația prin formularea ulterioară a unor noi motive pentru refuzul de a publica aceste SMS-uri.
Comisia Europeană pare să intenționeze să exploateze această zonă gri, anunțând că va emite „o nouă decizie cu o explicație mai detaliată.” Totuși, această mișcare ar putea întâmpina o barieră majoră: dacă acum ar veni cu justificări aparent „plauzibile” pentru a nu publica mesajele, ar apărea întrebarea de ce aceste motive nu au fost prezentate de la început. O asemenea întârziere ar putea submina sinceritatea și autenticitatea argumentelor Comisiei.
În plus, dacă instituția va continua să invoce negări evazive sau neconvingătoare, The New York Times, care a deschis acțiunea la Tribunalul Uniunii Europene, ar putea formula o acțiune prin care să solicite aplicarea hotărârii din 14 mai 2025. Această decizie, favorabilă publicației americane, este deosebit de relevantă, atingând un subiect esențial: cine a negociat, în fapt, contractele pentru vaccinurile anti-COVID?
În cadrul procedurilor împotriva Comisiei, aceasta a transmis în grabă, către Tribunalul Uniunii Europene, aproape 800 de pagini de documente, printre care se regăsesc și declarațiile negociatorilor referitoare la conflictele de interese. Deși numele au fost anonimizate, o bună parte din informații a rămas vizibilă, iar toate declarațiile indicau lipsa totală a oricărui conflict de interese. Această afirmație ridică semne de întrebare, având în vedere relația pe care soțul Ursulei von der Leyen o avea cu compania Pfizer.
Este important de menționat că, până în prezent, nu este clar cât au cheltuit efectiv statele membre ale UE pentru contractele de vaccinuri anti-COVID-19 în perioada august 2020-noiembrie 2021. Conform unui raport special al Curții Europene de Conturi din septembrie 2022, valoarea totală este estimată la 71 miliarde euro. O sumă semnificativă, mai ales având în vedere că cel mai important contract, în valoare de 35 miliarde euro, a fost încheiat în primăvara anului 2021, exact în perioada în care președinta Comisiei Europene ar fi schimbat acele mesaje cu CEO-ul Pfizer.
Acest caz evidențiază nu doar nevoia stringentă de transparență în procesul decizional al instituțiilor europene, ci și limitările sistemului juridic actual în a impune, în mod direct, respectarea acestor principii.
